Fosile de 450 de milioane de ani, descoperite de paleontologi: Care este importanța studiului

de: Ozana Mazilu
31 10. 2024

Recent, paleontologii au făcut o descoperire remarcabilă: o specie preistorică, numită Lomankus edgecombei, care a fost „excelent conservată” prin intermediul piritei de fier. Această specie a trăit acum aproximativ 450 de milioane de ani, conform unui studiu publicat în revista Current Biology.

Conservare excepțională

Potrivit lui Luke Parry, autorul principal al studiului și cercetător la Departamentul de Științe ale Pământului de la Universitatea Oxford, conservarea în pirită este extrem de rară.

„În ultimele cinci sute de milioane de ani, sunt doar câteva exemple de acest tip”, a declarat Parry pentru Newsweek.

Lomankus edgecombei face parte dintr-un grup de animale numite artropode, o categorie extrem de diversificată de nevertebrate care includ arahnide, insecte și crustacee, precum și animale dispărute, cum ar fi trilobiții. Această specie este înrudită de la distanță cu păianjeni, scorpioni și crabi călăreți.

Conservarea excepțională a fosilelor a fost realizată printr-un proces denumit pyritizare, un tip de fossilizare în care materialul organic este înlocuit de pirită pe parcursul timpului. Acest proces produce fosile metalice, detaliate și vizual impresionante, deosebit de valoroase din punct de vedere științific. Parry a subliniat că, în viață, Lomankus era o creatură moale, similară cu un crevete, ceea ce face și mai notabilă conservarea sa în pirită.

Descoperirea fosilelor

Fosilele au fost descoperite inițial în statul New York de către un colecționar de fosile, care a donat trei dintre exemplare Muzeului Peabody de la Yale.

„Am fost pur și simplu uimit de cât de bine conservate erau”, a spus Parry.

Specimenul Lomankus a fost descoperit în faimosul Beecher’s Trilobite Bed, o formațiune sedimentară cunoscută pentru trilobiții săi extrem de bine conservați. Această zonă este renumită pentru fosilele sale „aurii”, care, la fel ca Lomankus, au fost conservate în pirită.

Condițiile de conservare au fost ideale datorită sedimentelor sărace în material organic, dar bogate în fier. Aceste fosile oferă dovezi importante despre evoluția vieții în oceanele de acum 450 de milioane de ani, având în vedere că specimenele au fost îngropate rapid în urma unui alunecare subacvatică. Acest lucru a prevenit descompunerea lor înainte de îngropare.

Importanța studiului

Studiul aduce noi perspective asupra unei enigme paleontologice de lungă durată. De-a lungul timpului, cercetătorii au discutat despre echivalentul „apendicelui mare” în speciile vii. S-a sugerat că acesta ar putea avea o origine comună cu părțile bucale ale păianjenilor și crabilor călăreți. Parry afirmă că aranjamentul caracteristic al trăsăturilor în zona capului sugerează că apendicul mare este echivalentul chelicerelor acestor specii.

Această descoperire nu doar că aduce lumină asupra evoluției artropodelor, dar și că demonstrează cât de valoroase pot fi fosilele pentru înțelegerea ecosistemelor marine din trecut. Lomankus edgecombei este o dovadă vie a diversității și adaptabilității vieții preistorice, și continuă să inspire cercetătorii în studiul vieții din oceanele antice.